Portret de mama

Inca de mica mi-a placut sa ma prefac…Nu mi-a placut nicicand sa fiu eu, sa fiu naturala!
Zilele mele de glorie erau cand reuseam sa ii fac pe cei din jur sa ma creada.
Mereu cu zambetul pe buze, cu imaginea unei familii perfecte, intelegatoare si iubitoare.
Nu merit nimic din ce am bun…
Uneori am impresia ca nu am nici o clipa de realitate…mi-am castigat foarte bine meseria pe care o am acum : sunt un actor desavarsit!
…
Mi-e frig!Ia-ma in brate- tremur!

Tu...Adam!!!

Esti atat de sarac incat nici macar nu ai o lume a ta.Iti pierzi timpul mahmur, adunand de la fiecare colt idei evaporate de monotonie.Esti pe cale sa uiti si de singura clipa in care ai fost tu- un orgoliu, dar tu.
Esti prea egoist in bunatatea ta.
Invata sa oferi, si sa ai incredere ca vei primi !

Om de zapada-improvizatie

Intr-u vesnicia Ta, Doamne, mi-ai dat lumina de zilele Soarelui si forma pentru completarea Lunii.Ma lasi sa iubesc doar cand ma contopesc cu pamantul si sufletul meu vegheaza aripile speriate ale cerului, iar intr-u raceala si cruzimea iernii, ma obligi sa fiu marioneta lacrimilor inghetate de timp.
Pierdut sunt pe caile Tale, caci nu gasesc o definire a haosului interior.

Viziune

Intr-o zi, ma voi elibera de patima asta ce-mi sfasie sufletul si te voi ucide !!!
Nu va fi necesar sa te ating, sa te ranesc, pentru ca tu vei intelege veninul privirii.Ma vei lasa sa intru in tine, sa savurez clipele decaderii tale si vei regreta ca m-ai cunoscut candva si ca m-ai pierdut.
Intr-o zi. Deocamdata, stau pitita in coltul lumii mele si ma inchin puterii tale de a stinge tot ce e omenesc in mine.

Cine, cand, cum??!!Sa mi se atraga si mie atentia...

Cati dintre noi Il punem pe Dumnezeu pe primul loc ? Chiar pe primul in tot ce facem, gandim, simtim, dorim…Nu stiu decat ca eu nu imi amintesc sa i-L fi pus macar o data pe aceasta pozitie ce mi-ar fi adus ce doar inima sopteste ritmic : Viata. Nu isi are rost dezamagirea daca ma complac in ea fara sa ma misc din propriul noroi in a Te accepta.
Si iata ca dupa o gluma a naturii, vantul imi raspandeste propria-mi cruce :
“Cine esti tu?”
Cata banalitate in aceasta intrebare si totusi cata profuzime fara capat.
Cine ‘oi fi si de ce ma supune Dumnezeu la aceste cercuri in care ma invart pana ma amorteste de durere ?
De fapt nimic din tot ce reprezinti nu sunt eu si totusi langa tine ma definesc ca o umbra de dupa un copac…
Privesc in juru-mi cu fruntea incretita si incerc sa pictez pe fiecare pe o panza curatita de praf, in care doar culorile si imbinatiile lor dau o nota vesela drumului parcurs. Si atunci rasare pacatosul semn catre Dumnezeu de ce eu am nevoie de atata geometrie in a ma putea deschide. Spre tine, care te iubesc, spre cei care au picat la momentul adecvat in ideea gresita, spre cei de care nu m-am ciocnit inca sau catre cei pe care i-am invatat sa distruga lumina sufletului…Da, mi-am scris in fiecare panza de paianjen sa ma iubesc…Si totusi inca ramane ecoului lui : "Cine sunt ? "

Printr-un geam afumat

E de ajuns uneori sa zici un cuvant si totul ia o alta intorsatura.O singura vorba rostita cu suflet poate aduce la viata un spirit ratacit intre morti, poate inflori un copac a carui ramasite uscate au fost imprastiate de vant in toata lumea, poate transforma un desert intr-o delta, poate sa deschida cerul pe timp de furtuna…
Un singur gest insotit de cateva sunete pot sa iti lumineze chipul pana la orbirea mea, sa te incalzeasca pana iau foc si imi pierd cenusa in natura, si sa ma transform in cutremur pentru simplul fapt ca tremuri.
Poate.
…Spune-mi, cate minuni ti-a ingaduit Domnul sa ai ?