sâmbătă, 13 martie 2010

Si totusi....cum??

Cum reusesti tu mereu sa invalui lumea intr-un mister cand e atat de clar de e noapte sau e zi, de mi-am stropit hainele imbalsamate sau de tu, tu- cosmar al necunoasterii, ingenunchezi in colt de camera si cu mainile-ti iti creezi o noua panza mai eficace?
Inutil zambesti acum si promiti ca noaptea nu va fura tot ce e bun in tine, si ca ridurile sunt fapte, iar umbrele ochilor sunt efecte ale timpului.
Nu insela un suflet naiv, caci am fost binecuvantata cu credinta. Nu irosi ganduri, caci lipsite de valoare sunt fara iubirea ce ti-o port!